he remains unforgettable!

Michael cu adevarat nu a murit.El a ramas viu in sufletele noastre.Si macar asta ne consoleaza.Noi nu o sa`l uitam niciodata, fie si daca o sa imbatranim, si o sa ajungem la 100 de ani,nu o sa`l uitam,mereu va fi un must, va fi omul care ne`a marcat noua copilaria si multor alti oameni cu muzica lui!

Asa ca eu zic sa ne bucuram ca a existat un om asa cum a fost el,pentru ca nu o sa mai existe nici peste 10.000.000 de ani om asa cum a fost el.Muzica lui va dainui in continuare printre noi va exista secole, milenii.

Nu pot sa exprim prin cuvinte durerea pe care o port acum.

Because he remains unforgettable!!

suummmerrr.

E timpul sa zburaaam spre cerul albastru.

E timpul sa visam cat vrem, ce vrem.

E timpul sa dooormiiiim cat vrem.^_^

E timpul sa traim intr`o lume doar a noastra.

E timpul sa ne bucuram de cei care ne sunt alaturi zi de zi.

E timpul ca lacrimile sa nu mai existe.

E timpul sa radem cat ne tin muschii fetei.

Mirosul marii e inconfundabil.
..mi`e dor de mare.

Zapada ne intampina cu bratele deschise!
..eu profit de asta.

E vara noastra, noi profitam cel mai mult.
Haideti sa lasam greutatile deoparte si haideti sa ne bucuram cat mai mult de..: VARA!, pentru ca e timpul nostru!

Soarele imi zambeste.Ii zambesc si eu.


Inchid ochii, ma asez pe pat si incep sa ma gandesc cum am ar fi fost daca nu as fi fost atat de timida, atat de copilaroasa.


Ii dau dreptate prietenei mele, cand mi`a zis ca o sa ma gandesc cu un dor nemarginit cum ar fi fost daca...

Acum,nici nu stiu ce simt.Vreau sa ma descarc intr`un mod, sa nu ma mai gandesc la el, la marea de iluzii pe care le aveam.
Deschid ochii, ma trezesc la realitate, si imi dau seama ca norii au acaparat cerul.Soarele nu mai este.A disparut, cufundat in marea de nori gri.
Ma intreb daca asa e si in viata. Atunci cand esti cu adevarat fericit, si ziua ta e perfecta, sa vina un nor negru care sa`ti strice toata bucuria, si pe loc sa ai o stare nostalgica.
Si`mi dau seama ca da, asa e. In viata multe se intampla, chiar si cele mai dureroase lucruri.
Vrem sa le oprim, dar nu putem, oricat de puternici am fi..sau oricat de puternici ne credem a fi.
Si din nou incepem sa ne facem iluzii, si sa visam la o zi mai buna, la o viata mai buna unii dintre noi,
dar pana la urma, daca nu se intampla asa cum vrem, speram noi ne intristam.

What happens if a car comes?! we DIE.

Lacrimi. Curg.

Imbratisari. Maini.

Despartiri. Vesnice.

Pentru ca imi vine sa plang, dar nu las lacrimile sa`mi curga pe obrajii palizi.

Pentru ca imbratisarile au curs mai mult ca niciodata, iar mainile oamenilor m`au cuprins de fiecare data mai strans.

Pentru ca acum despartirile acum mi se par vesnice..

Simt nevoia sa ma descarc.

Gandul imi e de nedescifrat.

What`s wrong with me?!

My heart has never been this OPEN!

Celine Dion-a new day has come



A new day has come...

I was waiting for so long
For a miracle to come
Everyone told me to be strong
Hold on and dont shed a tear

Through the darkness and good times
I knew i`d make it through
And the world thought had it all
But i was waiting for you.

Hush,now..
I see a light in the sky
Oh, it`s almost blinding me
I can`t believe..
I`ve been touched by and angel with love..
Let the rain come down and wash away my tears
Let it fill my soul and drown my fears ..
Let it shatter the walls for a new, new sun.
A new day has.. come.


Where it was dark now there`s light
where there was pain now there`s joy
where there weekness i found my strenght
All in the eyes of a boy..

Hush..now..
I see a light in the sky
Oh, it`s almost blinding me
I can`t believe..
I`ve been touched by an angel with love
Let the rain come down and wash away my tears
Let it fill my soul and drown my fears..
Let it shatter the walls for a new, new sun..
A new day has... come.

A new day has.. come..
Ohh,a light.. ohh.



[Pentru ca ma simt prost, pentru ca am devenit obsedata de melodia asta ,pentru ca sunt dezamagita, si probabil indragostita fara sa vreau.]

O alta zi de iunie..

Timpul trece foarte repede.
Ceasul suna ora 8:00.
Ahhh! inca un minuttt!
Dar nu mai aveam voie, timp sa mai raman sa lenevesc in pat.Telefonul suna.
Era Ioana.Matinala ca de obicei.Asa incepea o discutie intre mine si Ioana, la ora 8!!!!!
I:"nneatzaaa, ce faci? te`ai trezit?"
A:" aa, nu..de fapt da.. dar.."
I:" haiiide mica lenesica ce esti!! este ora 8, eu ma trezesc si mai devreme, si tu faci nazuri la ora asta?!"
A:" cred ca da.. uite, te sun eu mai tarziu.."
I:" alex, dar ai uitat ca noi astazi iesim impreuna?!"
A:"aahhh!, ai dreptate.. hmm, like i said, te sun peste 10 min., lasa`ma sa`mi revin."
I:" binne...paaaaaaaa"

ahhh, fata asta are prea multa energie, vreau si eu!
m`am imbracat grabita, nu am mai sunat`o pe Ioana, apoi am plecat catre casa ei..acolo, ma astepta in fata blocului, bineinteles.
dupa o morala de.. 30 de min.?!?!?! a incetat sa mai vorbeasca.asa ca am plecat spre parcul tineretului, incantate, caci nu mai fusesem acolo niciodata.
Timpul a trecut repede, neasteptat de repede, asa ca am hotarat sa mergem pana la scoala, sa vedem ce se mai intampla..[nu, nu ma refer la barfe :))]
Aveam un motiv sa merg acolo. El. el?! da, el! cine e el?!
El poate fi parfumul care ma imbata in fiecare zi.
El poate fi persoana care ma impietreste de fiecare data cand il vad.
El poate fi privirea care ma nauceste.

da.. si as mai putea spune un milion de lucruri despre el, dar ma rezum doar la 3.:)
L`am vazut. Doamne, cum ii e permis sa umble pe strada?!este superb.
" alllex nu te mai gandi la el, nu trebuie sa te atragaaa!!", da asta imi spuneam.
Dar nu`i puteam rezista.

Nici acum nu`i pot rezista.
Nu o voi face niciodata.

Sunt unele lucruri pe care nu le voi uita niciodata.Mi`au ramas intiparite in minte. E si greu sa le uit.Foarte greu.Unii spun ca odata cu trecerea timpului, uitam unele momente ale vietii.
Nu cred ca pot aproba in totalitate aceasta afirmatie.
Poate ca se intampla.. Dar odata cu trecerea timpului, cand imbatranim , ne ramolim, in cel mai rau caz ajungem la azil, se poate sa uitam. Chiar si cele mai frumoase momente ale vietii..
Si asta e trist. Foarte trist.
Pierdem din minte niste perioade ale vietii pe care multi dintre noi nu mai avem ocazia sa le traim.
Multi regretam ca nu ne`am trait viata, dar asta este un alt subiect,care dupa mine e deja comentat de muult timp, si multi au pareri diferite. E un lucru firesc.

Dar, simt ca unele lucruri, momente ale vietii sunt de neuitat.
Vocea, mirosul, privirea, atingerea nu o sa i le uit niciodata.
Nu o sa uit momentul in care m`a intrebat daca sunt suparata. Nici atunci cand m`a privit cu privirea dementa, caracteristica lui.
Nu. NICIODATA.

E ciudata sa vorbesc despre asta.
Niciodata n`am facut`o.
Dar simt.. ca datorita acestui blog, ma deschid.. chiar si in fata unor necunoscuti.

O sa`mi fie dor de ei.
O sa`mi fie dor de el.

Lacrimile imi apar fara sa vreau in ochi. incerc sa le opresc. dar nu pot. prima lacrima imi curge gratioasa pe obrazul palid.Mi`o sterg repede, frica sa nu imi cada mai multe creste. Ma duc la baie, grabita. Ochii mei sunt rosii.Dau drumu la apa..rece.Ma spal pe fata grabita.Picioarele sunt moi.Am febra musculara.Nici nu mai pot sta in picioare. Nici macar 2 secunde.Durerea ma apasa din ce in ce mai tare.Tremur.Nu ma mai pot misca. Caut disperata un scaun sa ma asez, sa ma odihnesc.Sau de ce nu, ma trantesc la pamant.


Muzica imi rasuna destul de incet in urechi.
Simt nevoia sa scriu. Tot ce am pe suflet.
Mi`ar lua pagini.
Daca aici le pot numi asa.:)
Totusi, ma simt slabita, obosita, fara chef de viata.
Odihna este singurul lucru care ma intereseaza acum.