Vulcani

Se simtea ca intr-o cusca cu lei acum ca el nu mai era acolo s-o salveze.Voia sa se ascunda de ochii care erau tot timpul atintiti asupra ei.Increderea ei disparuse odata cu el.

Dar,de fapt, unde era el? Era in umbra acum.Nu mai aparea nici macar atunci cand ea avea nevoie de prezenta lui,gandurile lui, stransoare mainii, de privirea lui..

"Am nevoie de tine..",sopti ea.

Timpul se opri.Nimeni nu mai misca acum.Tinea in mana o poza a lui.Avea un tricou verde pe care scria "Sky". Iubea cerul.Era infinit.Precum ei doi.Isi indrepta privirea catre el,catre cer, si isi puse o dorinta.Ofta.

"What I am to you is not real.",spuse oftand din nou.Niste pasi se auzira.Nu intoarse capul sa vada de unde venea zgomotul.Apoi,o voce ii spuse:

"What you are to me is all i need".Se apropie de ea, isi lasa capul pe umarul ei incerca sa-i atinga mana trecandu-si degetele usor peste palma ei.Se topea.Voia ca timpul sa se apreasca inca o data, sa ramana asa pentru totdeauna.Era fericita.Era cu el si nimeni nu mai era in jurul lor.Erau in lumea pe care si-au cladit-o singuri si nimeni nu a putut patrunde in ea.

Isi ridica capul, se uita in ochii ei si incerca sa-i atinga buzele.

Nu voia.Se mira.Niciodata nu il respinse, insa acum ceva se intampla si nu stia ce.

"Vei pleca din nou.Ma vei lasa singura si nu te vei mai intoarce",spuse cu lacrimi in ochi.

Ii lua mana,i-o saruta si incepu sa-i cante la ureche:

"Don't throw yourself like that
In front of me
I kissed your mouth, your back
Is that all you need?
Don't drag my love around
Volcanoes melt me down..."

Ramasesera asa.Erau tabloul perfect.

Doi vulcani care incetasera sa erupa.

Colivia

Ce vezi?
Cerul.
Doar atat?
Infinitul.



"You put a spell on me,I don't know what to do!"

M-am intors

Dar nu stiu cum. Nu stiu daca m-am intors la fel sau diferita.
Ma vad aceeasi in oglinda.Cu aceeasi ochi,nas,gura,frunte,par,corp...Dar, din momentul in care intru pe poarta cea mare nu ma mai simt eu.De fapt, ma simt.. straina.Si chiar sunt. Stiu ca nu apartin locului si ca niciodata nu o voi face.Ma uit in jur si vad chipuri noi si numele meu pe buzele lor.Inca ma gandesc la curtea aia mica, la drumul pe care l-am parcurs opt ani,la fetele cunoscute si drage pe care le vedeam in fiecare zi si ma intreb!UNDE SUNT?!Incerc sa ma trezesc dintr-un vis urat, sa revin la realitate si nu pot! ma ciupesc si se intampla ..nimicul.Imposibilul,aparent.
Sunt aberatii, nu pot da timpul inapoi oricat de mult as vrea. Nu as putea trai momente pe care pur si simplu le iubesc.Crizele de ras pe care le am la liceu nu mai sunt aceleasi.Sunt inlocuite cu unele false,rareori adevarate.
Si ma intreb "cine sunt eu?"

Cand ajung acasa, sunt din nou eu. Rasuflu usurata si ma intorc in trecut.

Totusi e ceva ce nu inteleg.M-am intors?Eu zic ca inca nu.Sunt tot in generala, sunt tot in copilarie.Iar mie imi place, va rog! va rog sa nu ma treziti!

De ce?

"Cu mult mai cufundat în gînduri
Pe-acelaşi drum el s-a pierdut
N-a mai surîs ca-n alte rînduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?

E poate mîniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?

Şi la fereastra mea, privirea
Azi întristată şi-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...

Că de ce oare-a mai trecut?"

Iulia Hasdeu - De ce?

E bezna..

E bezna in jurul tau si nu simti decat aerul rece care te loveste in fata.Iti place, iti da sentimentul ca plutesti atunci cand inchizi ochii. Si nu ai vrea sa ii deschizi,iti spui ca momentul e unic si ca trebuie sa profiti. Apoi, cand se sfarseste si tu deschizi ochii in sfarsit, e lumina. Vrei s-o atingi..dar nu poti.Te simti tras inapoi si nu stii care e motivul. incerci sa faci orice, orice pentru a vedea lumina,vrei sa tipi si totusi nu poti.. nu mai ai glas. Nu-ti dai seama de ce, iar brusc.. incetezi sa te mai zbati incercand sa scapi de stransoarea care te impiedica. Iti da drumul si poti in sfarsit sa vezi din nou lumina.Dar totusi ti se pare ca ceva nu e in regula si iesi din transa. Nu pentru mult timp pentru ca apoi il vei vedea. E acolo in lumina, iti intinde mana catifelata si moale.Vrei s-o apuci, sa mergi acolo unde era si el, sa-ti asumi,poate, cel mai mare risc.Dar nu poti.Ramai pe loc, te uiti in jurul tau, si iti dai seama ce ai devenit cat el a fost plecat.Nu pentru mult timp, caci, vine langa tine si-ti sopteste "te voi astepta". Ii simti respiratia si mirosul de a lungul gatului tau, totul e asa de familiar din nou! Te simti in siguranta. Inchizi ochii pentru o secunda, ii deschizi.. Si e bezna din nou, el a disparut.Plecase cu siguranta ta si te simteai singura si abandonata din nou. Dar nu era ceva nou pentru tine. Te uiti in jurul tau si..

e bezna..

"I have always imagined that Paradise will be some kind of library."

50 de ani

Te uiti in jos si nu-ti ridici privirea.Stii ce urmeaza sa faci si nu poti impiedica asta.Intri in camera fara suflet, in camera fara viata.Iti ridici privirea si o vezi acolo intinsa pe pat cu zambetul pe buze.Ii spui un "sarut mana" vesel si te priveste cu mandrie. Te asezi langa fotoliul de la capatul patului si o privesti in ochi,in ochii cei tristi si fara viata.Iti dai seama ca ascund multa suferinta,suferinta a celor 30 de ani petrecuti in acelasi pat trantit intre cei 4 pereti albi.Ai fi vrut sa o cunosti pe fetiscana de 18 ani cu parul lung, lung pana la genunchi, cu ochii caprui plini de dorinta de a cunoaste, de a i se deschide portile unei noi lumi.Lumea pe care avea sa o descopere alaturi de el, acum batranul cu barba aspra care inca te mai striga "fetita".Ai fi vrut sa le cunosti pe ele, pe cele 3 surori care faceau totul impreuna, care radeau si erau cele mai frumoase oriunde mergeau.Dar acum te uiti la ea si brusc iti muti privirea in alta parte.Vezi pozele de pe vitrina, te vezi pe tine in bratele lui  ,iar langa tine copilul care a devenit om in toata regula,student la medicina.Si nu-ti vine sa crezi, te intrebi cum naiba a trecut timpul asa de repede!Te intrebi unde au disparut certurile tale copilaresti cu varul tau,mesele in familie in fata oglinzii imense si rasetele ce rasunau in toata casa.Apoi te intorci intre cei 4 pereti si esti doar tu si ea care indruga ceva si tu nu iti dai seama ce.Pentru moment, nu realizezi apoi striga "bicu!" de la "bibelou" pentru ca mereu ai fost frumoasa ca unul, dupa cuvintele ei.

Apoi,vine el care se aseaza pe scaunul din dreapta ta si isi pune mainile pe genunchi, ca Ganditorul.Te uiti si-n ochii lui si vezi acelasi lucru.Nu mai exista fericire pentru ei, dar dorinta le-a fost indeplinita.Juramintele lor au durat si dupa 50 de ani, si inca vor mai tine. Vezi o intreaga poveste in fata ochilor, si nu-ti vine sa crezi. Ai vrea sa le spui sa-ti spuna totul,dar taci,totusi taci si inghiti in sec.

Te ridici, stii ca trebuie sa pleci si sa pornesti la propriul tau drum asa cum au facut si ei odata. O ultima privire inapoi, si ii auzi glasul trist care odata a incantat mii de auzuri:

"Ai grija,Bicu!"

Visul

"Mergea incet.Nu se auzea nimic.Era bezna.
"Cum ar fi daca tu ai fi aici langa mine?",se gandi ea.
"Ma gandesc ca.. am rade pana dimineata, si nici nu ne-am simti obositi.Am vrea s-o luam de la capat, si sa nu ne ridicam niciodata de pe nisipul fierbinte.Ne-am lasa capetele pe el, si ne-am uita unul la altul.Am ramane nemiscati.Doar marea s-ar auzi.Ea ne-ar trezi la viata, altfel am ramane scufundati amandoi in povestea ochilor nostri.Am fredona cele mai frumoase cantece de dragoste, si am privi apusul.Am dansa sub clar de luna, in marea agitata.Apoi..Mi-as da seama ca esti doar un vis, niciodata a deveni realitate.Lasa-ma sa gust din nou din visul asta."