Te grabesti. Dar nu e o graba ca oricare alta. Nu ai intarziat la ora de germana,la intalnirea cu cea mai buna prietena sau la intalnirea cu tipul de care iti place,dar negi asta incontinuu.
E o graba placuta. Si te mira lucrul asta,e prima data cand gusti sentimentul asta. Ce e culmea e ca iti place. Ca e dulce si placut.
Parca dansezi.Parca dansezi si canti de fericire. Si te intrebi cum de ai starea asta tocmai acum,cand pana atunci purtasesi in minte ganduri care nu-ti mai dadeau pace,si in suflet sentimente pe care cu greu le-ai suportat .
Dar acum totul pare usor..simplu.Ca si cand ai lua totul in joaca si lumea ar fi scena,iar tu esti omul care incarca multimea cu sentimente de tot felul! Si razi. Daa.. Ce zambet frumos si inocent ai.. Ti-era dor si tie sa-l simti din nou alaturi de tine. Ai vrea sa-l intrebi,sa-l certi. Sa stii unde a fost pana acum.De ce s-a lasat luat de el. Dar preferi sa ii urezi 'bun venit acasa!' si sa il duci pe cele mai mari culmi! Stii ca te va urma,ai incredere ca acum nu o sa te mai paraseasca niciodata.
Deschizi usa,urci scarile pana la etajul doi.In timp ce apesi pe soneria veche,te intrebi ce comoara iti va arata de data asta.
Pasii lui grei se aud.Stii ca urmeaza sa-ti deschida usa.Te saluta ca de obicei,iti spune 'fetita' pentru ca in ochii lui batrani nu ai incetat niciodata sa nu mai fii una. Dar nu te-a deranjat niciodata, ba mai mult, adorai sa te strige 'fetita'. Cand erai mica te intrebai daca nu cumva a uitat cum te cheama.Acum razi de lucrul asta pt ca stii ca era cel mai frumos cuvant de alint pe care l-ai auzit vreodata.
Ea e tot acolo.Dupa 30 de ani, sta in acelasi loc,cu aceeasi privire pierduta.Si te intrebi ca de fiecare data cand o vezi la ce se gandeste.Sau ce vede.Ai vrea sa stii,dar nu vei afla niciodata. Sau pur si simplu iti va arunca acelasi raspuns ca intotdeauna.Va muri.Te enerveaza! Te enerveaza al dracului de rau ca e atat de impacata cu gandul asta,ca a fost impacata cu el de cand si-a spus ca nu mai are pt ce lupta. Si vrei sa lupte, desi acum e prea tarziu pt asta.Dar in timpul ramas vrei sa lupte pt tine,pt ca stii ca daca nu ea ti-ar spune 'mama,ai grija,uita-te si tu cate nenorociri se intampla,sa ai grija mereu!!" nu ti-ar mai spune nimeni..asa cum spune ea. Dar taci si ii uzi florile asa cum te roaga desi stie ca nu-ti plac.Dar acum vrei sa le uzi,si regreti momentele in care i-ai spus ca nu vrei.
Te asezi in fotoliul cel mare si moale.Mereu ti-a placut sa stai acolo si sa vorbesti cu ea de tot felul de aiureli.Dar erau discutii speciale pentru tine, nu banale asa cum ar putea parea la prima vedere.Ai fi vrut sa-i povestesti de prima ta iubire adevarata,dar ai stii ca nu ar intelege.Si nu iti pare rau,in mintea ta i-ai povestit de fiecare baiat care te-a dat peste cap la vremea lui,sau despre fiecare sentiment de care ai avut parte pana atunci.Probabil ti-ar fi dat un sfat si ti-ar fi povestit la randul ei de fiecare tip care a strigat-o la poarta.Dar nu era deloc asa. Nu au fost mai multi,poate nici nu ar fi vrut. A fost doar unul.Unul bun,atunci,cred eu,viciul ei.Erau doar ei doi si restul lumii. Comoara lor cea mai pretioasa. Iubirea. Ai fi vrut sa te lase sa vezi cum e,cat de tare straluceste. Dar nu ai voie,nu acum. Stii ca la momentul potrivit vei deschide acelasi cufar cu cea mai mare comoara care a existat vreodata.Si atunci,vei stii ca esti cel mai bogat om din lume.
vineri, 19 august 2011
joi, 28 iulie 2011
miercuri, 20 iulie 2011
risc
M-am intrebat de multe ori daca e bine sau nu sa risc.
Mi-am imaginat de multe ori scena.Un geam deschis,ochii inchisi si ce-o fi o fi.Iar acolo jos va fi ori sfarsitul ori inceputul.
Daca e sfarsitul, atunci ochii imi vor ramane inchisi.
Daca e inceputul,atunci nu imi va fi frica sa ii deschid.
Dar pana atunci?Ce se va intampla pana atunci?
Poate ma voi razgandii si imi voi dori sa nu fi sarit niciodata.Dar ar fi prea tarziu,si o cale de intoarcere nu a existat niciodata.
Fie iti iei inima-n dinti si risti,fie ramai pe loc si lasi totul sa treaca prin fata ochilor.
Si ar fi pacat,nu?
Dar intrebarea cred ca e : ai pentru ce sa risti?
Mi-am imaginat de multe ori scena.Un geam deschis,ochii inchisi si ce-o fi o fi.Iar acolo jos va fi ori sfarsitul ori inceputul.
Daca e sfarsitul, atunci ochii imi vor ramane inchisi.
Daca e inceputul,atunci nu imi va fi frica sa ii deschid.
Dar pana atunci?Ce se va intampla pana atunci?
Poate ma voi razgandii si imi voi dori sa nu fi sarit niciodata.Dar ar fi prea tarziu,si o cale de intoarcere nu a existat niciodata.
Fie iti iei inima-n dinti si risti,fie ramai pe loc si lasi totul sa treaca prin fata ochilor.
Si ar fi pacat,nu?
Dar intrebarea cred ca e : ai pentru ce sa risti?
duminică, 10 iulie 2011
They're in love. where am I?
Ma simt ca si cum as lupta pentru ceva care nu exista.Care in tot timpul asta a existat doar in mintea mea.
Ce se intampla cu mine?
Sunt obosita.. Vreau sa dorm. Caci atunci cand dorm.. totul e linistit,e pace.. totul e al meu.
Dar duc lipsa unui somn bun, duc lipsa a tot ce-am avut pana acum si am pierdut..
Tu.. tu ai plecat.. tu mi-ai lasat mii de intrebari fara raspunsuri si ai uitat de mine.. Ai aruncat cuvinte puternice,mi-ai spus ca ma iubesti ca apoi sa ma trezesc fugind departe de tine.. Cand eu.. cand eu mereu am fugit catre tine... Of,of,of..
Tu.. tu te joci cu mine.Tu ma treci prin apa si foc si sunt dispusa sa risc tot ca sa ajungem acolo unde vrei.Dar odata ce te castig cu totul,baiete,atunci incepe jocul meu.Si jocul meu,ei bine,e greu.
Iar tu.. tu ai luat tot ce aveam mai bun.Mi-ai rupt o parte din inima si nu mi-ai mai dat-o niciodata.Apoi,ai plecat.Dar nu am avut niciodata ocazia sa-mi iau ramas bun.. Nici nu am vrut.Am avut mereu speranta ca intr-o buna zi ne vom revedea.Eu voi fi fata de la 7C din nou si tu,tu vei fi baiatul din 8A din nou.Ne vom regasi in curtea scolii,eu la scari tu pe banca. Ma voi pierde din nou in ochii tai,dar nu mi-e frica.Acolo e...acasa.
Ce se intampla cu mine?
Sunt obosita.. Vreau sa dorm. Caci atunci cand dorm.. totul e linistit,e pace.. totul e al meu.
Dar duc lipsa unui somn bun, duc lipsa a tot ce-am avut pana acum si am pierdut..
Tu.. tu ai plecat.. tu mi-ai lasat mii de intrebari fara raspunsuri si ai uitat de mine.. Ai aruncat cuvinte puternice,mi-ai spus ca ma iubesti ca apoi sa ma trezesc fugind departe de tine.. Cand eu.. cand eu mereu am fugit catre tine... Of,of,of..
Tu.. tu te joci cu mine.Tu ma treci prin apa si foc si sunt dispusa sa risc tot ca sa ajungem acolo unde vrei.Dar odata ce te castig cu totul,baiete,atunci incepe jocul meu.Si jocul meu,ei bine,e greu.
Iar tu.. tu ai luat tot ce aveam mai bun.Mi-ai rupt o parte din inima si nu mi-ai mai dat-o niciodata.Apoi,ai plecat.Dar nu am avut niciodata ocazia sa-mi iau ramas bun.. Nici nu am vrut.Am avut mereu speranta ca intr-o buna zi ne vom revedea.Eu voi fi fata de la 7C din nou si tu,tu vei fi baiatul din 8A din nou.Ne vom regasi in curtea scolii,eu la scari tu pe banca. Ma voi pierde din nou in ochii tai,dar nu mi-e frica.Acolo e...acasa.
vineri, 24 iunie 2011
sentimentul,piatra sau marea.
-ce simti?
-nimic.
-cum nimic? trebuie sa simti ceva.
-chiar nimic.
-spune-mi, mereu te simti asa?
-nu mereu,sau poate ca nu dau atentie acestui ..sentiment.
-deci spui ca ai sentimente.
-arata-mi un om care n-are,care este ca o stana de piatra.Atunci promit c-am s-o arunc intr-o mare adanca unde va fi pierduta precum sufletul sau.Apoi,nu ar mai ramane nimic,nici regret,nici tristete.Nimic.Vrei sa stii de ce?Pentru ca nimanui nu-i pasa de un suflet pierdut,poate abandonat.
-deci tu vrei sa spui ca nu esti pierduta?
-dar eu nu am fost niciodata pierduta.poate mi-a fost doar teama.
-teama de ce?
-de lume.e rea.nimeni nu mai iubeste acum. toti sunt niste pietre aruncate in mare.
-nimic.
-cum nimic? trebuie sa simti ceva.
-chiar nimic.
-spune-mi, mereu te simti asa?
-nu mereu,sau poate ca nu dau atentie acestui ..sentiment.
-deci spui ca ai sentimente.
-arata-mi un om care n-are,care este ca o stana de piatra.Atunci promit c-am s-o arunc intr-o mare adanca unde va fi pierduta precum sufletul sau.Apoi,nu ar mai ramane nimic,nici regret,nici tristete.Nimic.Vrei sa stii de ce?Pentru ca nimanui nu-i pasa de un suflet pierdut,poate abandonat.
-deci tu vrei sa spui ca nu esti pierduta?
-dar eu nu am fost niciodata pierduta.poate mi-a fost doar teama.
-teama de ce?
-de lume.e rea.nimeni nu mai iubeste acum. toti sunt niste pietre aruncate in mare.
luni, 6 iunie 2011
Tu unde fugi?
Timpul deja nu-ti mai surade.
Ploaia se apropie,nu e departe.
Norii negri anunta un potop pe cale sa vina.
Si incerci sa te feresti,sa te ascunzi,sa nu te gaseasca!Dar nu ai scapare,pana si tu stii asta.Si totusi te minti si iti spui 'nu,eu sunt mai puternic!' si continui sa fugi. Incotro?Oare stii pe ce drum s-o iei?Te opresti. "Cine sunt eu?",te intrebi.
Astepti un raspuns. Nu e nimeni in jurul tau,esti singur.
Vezi tu, asa a fost sa fie. Toti au plecat,te-au lasat in urma.
..Ploaia incepe.Incotro fugi acum?
Ploaia se apropie,nu e departe.
Norii negri anunta un potop pe cale sa vina.
Si incerci sa te feresti,sa te ascunzi,sa nu te gaseasca!Dar nu ai scapare,pana si tu stii asta.Si totusi te minti si iti spui 'nu,eu sunt mai puternic!' si continui sa fugi. Incotro?Oare stii pe ce drum s-o iei?Te opresti. "Cine sunt eu?",te intrebi.
Astepti un raspuns. Nu e nimeni in jurul tau,esti singur.
Vezi tu, asa a fost sa fie. Toti au plecat,te-au lasat in urma.
..Ploaia incepe.Incotro fugi acum?
joi, 19 mai 2011
marți, 10 mai 2011
Nevoie
Draga A.,
mi-e frica.in mine creste o teama treptat.incerc sa nu ma gandesc la ea,la tine, la momentul in care imi vei cere ultimul cuvant.Cuvantul despartirii.Cum voi reactiona eu atunci?De fapt,cum ar trebui sa reactionez? Sa inchid ochii,sa ma ciupesc sperand ca e un vis? Nu. As incepe sa adun bucatelele mici ale inimii mele aruncate in locurile noastre,in locurile unde obisnuim sa ne ciondanim,unde rad de felul in care mananci si imi spui ca sunt copilaroasa.Apoi,ai spune " uite o criza frumoasa de ras!",iar eu as incerca sa-mi potolesc bataile inimii.
...in zadar.nimic nu le poate face sa se opreasca.
As vrea sa poti auzii cum tip inauntrul meu cand nu te vad,cand nu stiu cum te simti sau cand ai nevoie de mine si eu nu sunt acolo pentru tine.
Asculta-ma acum,A.,asculta-mi rugamintile si lasa-te purtat de dorintele mele,uita de lume,uita de timp.
Te rog sa fii bine. Atunci nu-mi va mai fi frica.
mi-e frica.in mine creste o teama treptat.incerc sa nu ma gandesc la ea,la tine, la momentul in care imi vei cere ultimul cuvant.Cuvantul despartirii.Cum voi reactiona eu atunci?De fapt,cum ar trebui sa reactionez? Sa inchid ochii,sa ma ciupesc sperand ca e un vis? Nu. As incepe sa adun bucatelele mici ale inimii mele aruncate in locurile noastre,in locurile unde obisnuim sa ne ciondanim,unde rad de felul in care mananci si imi spui ca sunt copilaroasa.Apoi,ai spune " uite o criza frumoasa de ras!",iar eu as incerca sa-mi potolesc bataile inimii.
...in zadar.nimic nu le poate face sa se opreasca.
As vrea sa poti auzii cum tip inauntrul meu cand nu te vad,cand nu stiu cum te simti sau cand ai nevoie de mine si eu nu sunt acolo pentru tine.
Asculta-ma acum,A.,asculta-mi rugamintile si lasa-te purtat de dorintele mele,uita de lume,uita de timp.
Te rog sa fii bine. Atunci nu-mi va mai fi frica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)