miercuri, 22 decembrie 2010

let me go

M-am hotarat sa incep un nou capitol.Fara dragoste,suferinta si legume.Asta-i tot ce cer.Voi manca jeleuri,acadele si multa ciocolata.Ma voi regasi in mare si voi dormi cat pentru toate noptile nedormite.Voi citi pe veranda "Ratiune si simtire" si-mi voi aminti fiecare secunda petrecuta cu tine.Nu voi regreta nimic.Voi zambi la fiecare incercare de-a ta de a ma saruta,de a ma lua de mana si voi rade satisfacator la fiecare muscatura pe care fata mea a primit-o de la tine.Voi fi fericita caci am riscat cu tine desi stiam ca podul pe care aveam sa-l construiesc nu ne va tine pe amandoi.Ma asez pe scaunul meu cel nou,iau stiloul in mana si astern pe hartie primul lucru care imi vine in minte.
"Calatorie spre necunoscut". Cred ca asta incepeam eu acum.O calatorie catre necunoscut si abia asteptam sa vad ce-mi pregateste.

miercuri, 1 decembrie 2010

"Te rog,nu te topi.Rezista"

Cred ca am luat o pauza.
Mi-am adunat toata energia pe care am pierdut-o saptamanile astea.
Si sunt.. fresh.
E luna mea.Si sunt fericita.
Nu m-am schimbat. Sunt aceeasi, si mereu voi fi. Imi place ciocolata, "taunul" si albastrul.
Iubesc Craciunul, si ma regasesc in fiecare fulg care se topeste incetul cu incetul. pentru ca am sentimente. Si unele dispar incetul cu incetul.Nu ma invinuiesc pentru asta.Ma supar pe mine pentru ca ma avant iar si iar in lucruri de care mie mi-e frica.Pe care totusi le repet tot timpul.
Uneori nu-mi pare rau. Uneori sunt fericita ca trec prin ele.Cum ar fi acum. Hm.
Imi place inotul, si imi iubesc laptop-ul.
Cand sunt la pamant, Michael.. Michael ma ridica. Imi canta "the way you make me feel" si zambesc cu lacrimi in ochi. Pentru ca ma face fericita. Si ma face sa-mi dau seama cum sunt eu. Si-mi place ceea ce vad.
Il iubesc pe Peter Pan care nu ma lasa sa cresc. Vine ziua mea, fac 15 ierni si eu tot ca la 5 ani ma simt. Si sunt mandra de mine. Sunt mandra ca am ajuns aici si ca stiu cine sunt.
Imi plac masinile si viteza. Imi place sa stau sub brad cu cartea mea preferata si o ceasca de ciocolata calda.
Iubesc sentimentul pe care il am cand ma uit la "pride and prejudice" in fiecare Craciun la 5 dimineata. Il iubesc pe Mr. Darcy si pe Lizzy.
Imi place sa scriu in ora de mate (nu mate ofc..) si sa citesc sub banca.
Iubesc sa rad, si sincer, asta imi ocupa tot timpul!
Iubesc marea si mi-e foarte dor de ea.
Imi place soarele si fiecare raza a sa.
Imi iubesc prietenii si toti ar trebui sa stie asta.
Sunt mandra si orgolioasa.
Am criteriile mele si nu trec mai niciodata peste ele.
Sunt uneori narcisista si imi place sa-mi bat joc de oameni pe strada cu I.
Nu ma supar repede si nu-mi plac florile.
Sunt tot timpul adormita de cand cu liceul, si mi-as dori sa fiu un urs.
Cred in tot ceea ce e frumos, si nu-mi pasa de parerile altora.
Urasc baschetul, si incalzirea de la sport.
Imi place sa ma aflu in spatele aparatului foto, si iubesc "Inception" .
Inca cred in Mos Craciun.

De azi sunt din nou un fulg.Voi?

duminică, 24 octombrie 2010

Say it like you mean it


Bam.Si muzica incepu.Ei erau in fata, iar noi in spate muream de ras pentru ca unul dintre ei se impiedicase.Voiam sa ne prefacem ca suntem doar niste simple copile care sunt uimite de ceea ce vad.Si chiar eram.Vedeam o energie aparte, o energie de care ne fusese extrem de dor.

Apoi veni randul nostru.O miscare cu mainile suus (!) si am privit cerul.M-am simtit libera.LIBERA!Imi venea sa tip, voiam sa dau tot ce e mai bun din mine! Fiecare miscare a fost facuta cu un zambet imens pe fata mea,nu m-am gandit la nimic.Sangele imi pulsa prin vene, si.. Totul se termina.Brusc,cele patru secunde de final se terminasera.

Nu eram fericita.Eram chiar trista.

Flashmobul asta mi-a demonstrat ca tot ceea ce e frumos... trece repede.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

And he's like ..

E minunat sa am sentimentul pe care tu mi l-ai daruit.E minunat sa-l mai am dupa atata timp.Lasa-ma sa-ti cant eu tie acum.Lasa-ma sa-ti spun ca esti..

"i went to war every morning
i lost my way, but now I'm following
what you said in my arms..."

..al meu.Pentru totdeauna.

..the wine on every weekend.


vineri, 15 octombrie 2010

Vulcani

Se simtea ca intr-o cusca cu lei acum ca el nu mai era acolo s-o salveze.Voia sa se ascunda de ochii care erau tot timpul atintiti asupra ei.Increderea ei disparuse odata cu el.

Dar,de fapt, unde era el? Era in umbra acum.Nu mai aparea nici macar atunci cand ea avea nevoie de prezenta lui,gandurile lui, stransoare mainii, de privirea lui..

"Am nevoie de tine..",sopti ea.

Timpul se opri.Nimeni nu mai misca acum.Tinea in mana o poza a lui.Avea un tricou verde pe care scria "Sky". Iubea cerul.Era infinit.Precum ei doi.Isi indrepta privirea catre el,catre cer, si isi puse o dorinta.Ofta.

"What I am to you is not real.",spuse oftand din nou.Niste pasi se auzira.Nu intoarse capul sa vada de unde venea zgomotul.Apoi,o voce ii spuse:

"What you are to me is all i need".Se apropie de ea, isi lasa capul pe umarul ei incerca sa-i atinga mana trecandu-si degetele usor peste palma ei.Se topea.Voia ca timpul sa se apreasca inca o data, sa ramana asa pentru totdeauna.Era fericita.Era cu el si nimeni nu mai era in jurul lor.Erau in lumea pe care si-au cladit-o singuri si nimeni nu a putut patrunde in ea.

Isi ridica capul, se uita in ochii ei si incerca sa-i atinga buzele.

Nu voia.Se mira.Niciodata nu il respinse, insa acum ceva se intampla si nu stia ce.

"Vei pleca din nou.Ma vei lasa singura si nu te vei mai intoarce",spuse cu lacrimi in ochi.

Ii lua mana,i-o saruta si incepu sa-i cante la ureche:

"Don't throw yourself like that
In front of me
I kissed your mouth, your back
Is that all you need?
Don't drag my love around
Volcanoes melt me down..."

Ramasesera asa.Erau tabloul perfect.

Doi vulcani care incetasera sa erupa.

marți, 28 septembrie 2010

Colivia

Ce vezi?
Cerul.
Doar atat?
Infinitul.



"You put a spell on me,I don't know what to do!"

sâmbătă, 18 septembrie 2010

M-am intors

Dar nu stiu cum. Nu stiu daca m-am intors la fel sau diferita.
Ma vad aceeasi in oglinda.Cu aceeasi ochi,nas,gura,frunte,par,corp...Dar, din momentul in care intru pe poarta cea mare nu ma mai simt eu.De fapt, ma simt.. straina.Si chiar sunt. Stiu ca nu apartin locului si ca niciodata nu o voi face.Ma uit in jur si vad chipuri noi si numele meu pe buzele lor.Inca ma gandesc la curtea aia mica, la drumul pe care l-am parcurs opt ani,la fetele cunoscute si drage pe care le vedeam in fiecare zi si ma intreb!UNDE SUNT?!Incerc sa ma trezesc dintr-un vis urat, sa revin la realitate si nu pot! ma ciupesc si se intampla ..nimicul.Imposibilul,aparent.
Sunt aberatii, nu pot da timpul inapoi oricat de mult as vrea. Nu as putea trai momente pe care pur si simplu le iubesc.Crizele de ras pe care le am la liceu nu mai sunt aceleasi.Sunt inlocuite cu unele false,rareori adevarate.
Si ma intreb "cine sunt eu?"

Cand ajung acasa, sunt din nou eu. Rasuflu usurata si ma intorc in trecut.

Totusi e ceva ce nu inteleg.M-am intors?Eu zic ca inca nu.Sunt tot in generala, sunt tot in copilarie.Iar mie imi place, va rog! va rog sa nu ma treziti!