joi, 19 mai 2011

marți, 10 mai 2011

Nevoie

Draga A.,

mi-e frica.in mine creste o teama treptat.incerc sa nu ma gandesc la ea,la tine, la momentul in care imi vei cere ultimul cuvant.Cuvantul despartirii.Cum voi reactiona eu atunci?De fapt,cum ar trebui sa reactionez? Sa inchid ochii,sa ma ciupesc sperand ca e un vis? Nu. As incepe sa adun bucatelele mici ale inimii mele aruncate in locurile noastre,in locurile unde obisnuim sa ne ciondanim,unde rad de felul in care mananci si imi spui ca sunt copilaroasa.Apoi,ai spune " uite o criza frumoasa de ras!",iar eu as incerca sa-mi potolesc bataile inimii.
...in zadar.nimic nu le poate face sa se opreasca.

As vrea sa poti auzii cum tip inauntrul meu cand nu te vad,cand nu stiu cum te simti sau cand ai nevoie de mine si eu nu sunt acolo pentru tine.

Asculta-ma acum,A.,asculta-mi rugamintile si lasa-te purtat de dorintele mele,uita de lume,uita de timp.
Te rog sa fii bine. Atunci nu-mi va mai fi frica.