let me go

M-am hotarat sa incep un nou capitol.Fara dragoste,suferinta si legume.Asta-i tot ce cer.Voi manca jeleuri,acadele si multa ciocolata.Ma voi regasi in mare si voi dormi cat pentru toate noptile nedormite.Voi citi pe veranda "Ratiune si simtire" si-mi voi aminti fiecare secunda petrecuta cu tine.Nu voi regreta nimic.Voi zambi la fiecare incercare de-a ta de a ma saruta,de a ma lua de mana si voi rade satisfacator la fiecare muscatura pe care fata mea a primit-o de la tine.Voi fi fericita caci am riscat cu tine desi stiam ca podul pe care aveam sa-l construiesc nu ne va tine pe amandoi.Ma asez pe scaunul meu cel nou,iau stiloul in mana si astern pe hartie primul lucru care imi vine in minte.
"Calatorie spre necunoscut". Cred ca asta incepeam eu acum.O calatorie catre necunoscut si abia asteptam sa vad ce-mi pregateste.

"Te rog,nu te topi.Rezista"

Cred ca am luat o pauza.
Mi-am adunat toata energia pe care am pierdut-o saptamanile astea.
Si sunt.. fresh.
E luna mea.Si sunt fericita.
Nu m-am schimbat. Sunt aceeasi, si mereu voi fi. Imi place ciocolata, "taunul" si albastrul.
Iubesc Craciunul, si ma regasesc in fiecare fulg care se topeste incetul cu incetul. pentru ca am sentimente. Si unele dispar incetul cu incetul.Nu ma invinuiesc pentru asta.Ma supar pe mine pentru ca ma avant iar si iar in lucruri de care mie mi-e frica.Pe care totusi le repet tot timpul.
Uneori nu-mi pare rau. Uneori sunt fericita ca trec prin ele.Cum ar fi acum. Hm.
Imi place inotul, si imi iubesc laptop-ul.
Cand sunt la pamant, Michael.. Michael ma ridica. Imi canta "the way you make me feel" si zambesc cu lacrimi in ochi. Pentru ca ma face fericita. Si ma face sa-mi dau seama cum sunt eu. Si-mi place ceea ce vad.
Il iubesc pe Peter Pan care nu ma lasa sa cresc. Vine ziua mea, fac 15 ierni si eu tot ca la 5 ani ma simt. Si sunt mandra de mine. Sunt mandra ca am ajuns aici si ca stiu cine sunt.
Imi plac masinile si viteza. Imi place sa stau sub brad cu cartea mea preferata si o ceasca de ciocolata calda.
Iubesc sentimentul pe care il am cand ma uit la "pride and prejudice" in fiecare Craciun la 5 dimineata. Il iubesc pe Mr. Darcy si pe Lizzy.
Imi place sa scriu in ora de mate (nu mate ofc..) si sa citesc sub banca.
Iubesc sa rad, si sincer, asta imi ocupa tot timpul!
Iubesc marea si mi-e foarte dor de ea.
Imi place soarele si fiecare raza a sa.
Imi iubesc prietenii si toti ar trebui sa stie asta.
Sunt mandra si orgolioasa.
Am criteriile mele si nu trec mai niciodata peste ele.
Sunt uneori narcisista si imi place sa-mi bat joc de oameni pe strada cu I.
Nu ma supar repede si nu-mi plac florile.
Sunt tot timpul adormita de cand cu liceul, si mi-as dori sa fiu un urs.
Cred in tot ceea ce e frumos, si nu-mi pasa de parerile altora.
Urasc baschetul, si incalzirea de la sport.
Imi place sa ma aflu in spatele aparatului foto, si iubesc "Inception" .
Inca cred in Mos Craciun.

De azi sunt din nou un fulg.Voi?

Say it like you mean it

Bam.Si muzica incepu.Ei erau in fata, iar noi in spate muream de ras pentru ca unul dintre ei se impiedicase.Voiam sa ne prefacem ca suntem doar niste simple copile care sunt uimite de ceea ce vad.Si chiar eram.Vedeam o energie aparte, o energie de care ne fusese extrem de dor.

Apoi veni randul nostru.O miscare cu mainile suus (!) si am privit cerul.M-am simtit libera.LIBERA!Imi venea sa tip, voiam sa dau tot ce e mai bun din mine! Fiecare miscare a fost facuta cu un zambet imens pe fata mea,nu m-am gandit la nimic.Sangele imi pulsa prin vene, si.. Totul se termina.Brusc,cele patru secunde de final se terminasera.

Nu eram fericita.Eram chiar trista.

Flashmobul asta mi-a demonstrat ca tot ceea ce e frumos... trece repede.

And he's like ..

E minunat sa am sentimentul pe care tu mi l-ai daruit.E minunat sa-l mai am dupa atata timp.Lasa-ma sa-ti cant eu tie acum.Lasa-ma sa-ti spun ca esti..

"i went to war every morning
i lost my way, but now I'm following
what you said in my arms..."

..al meu.Pentru totdeauna.

..the wine on every weekend.

Vulcani

Se simtea ca intr-o cusca cu lei acum ca el nu mai era acolo s-o salveze.Voia sa se ascunda de ochii care erau tot timpul atintiti asupra ei.Increderea ei disparuse odata cu el.

Dar,de fapt, unde era el? Era in umbra acum.Nu mai aparea nici macar atunci cand ea avea nevoie de prezenta lui,gandurile lui, stransoare mainii, de privirea lui..

"Am nevoie de tine..",sopti ea.

Timpul se opri.Nimeni nu mai misca acum.Tinea in mana o poza a lui.Avea un tricou verde pe care scria "Sky". Iubea cerul.Era infinit.Precum ei doi.Isi indrepta privirea catre el,catre cer, si isi puse o dorinta.Ofta.

"What I am to you is not real.",spuse oftand din nou.Niste pasi se auzira.Nu intoarse capul sa vada de unde venea zgomotul.Apoi,o voce ii spuse:

"What you are to me is all i need".Se apropie de ea, isi lasa capul pe umarul ei incerca sa-i atinga mana trecandu-si degetele usor peste palma ei.Se topea.Voia ca timpul sa se apreasca inca o data, sa ramana asa pentru totdeauna.Era fericita.Era cu el si nimeni nu mai era in jurul lor.Erau in lumea pe care si-au cladit-o singuri si nimeni nu a putut patrunde in ea.

Isi ridica capul, se uita in ochii ei si incerca sa-i atinga buzele.

Nu voia.Se mira.Niciodata nu il respinse, insa acum ceva se intampla si nu stia ce.

"Vei pleca din nou.Ma vei lasa singura si nu te vei mai intoarce",spuse cu lacrimi in ochi.

Ii lua mana,i-o saruta si incepu sa-i cante la ureche:

"Don't throw yourself like that
In front of me
I kissed your mouth, your back
Is that all you need?
Don't drag my love around
Volcanoes melt me down..."

Ramasesera asa.Erau tabloul perfect.

Doi vulcani care incetasera sa erupa.

Colivia

Ce vezi?
Cerul.
Doar atat?
Infinitul.



"You put a spell on me,I don't know what to do!"

M-am intors

Dar nu stiu cum. Nu stiu daca m-am intors la fel sau diferita.
Ma vad aceeasi in oglinda.Cu aceeasi ochi,nas,gura,frunte,par,corp...Dar, din momentul in care intru pe poarta cea mare nu ma mai simt eu.De fapt, ma simt.. straina.Si chiar sunt. Stiu ca nu apartin locului si ca niciodata nu o voi face.Ma uit in jur si vad chipuri noi si numele meu pe buzele lor.Inca ma gandesc la curtea aia mica, la drumul pe care l-am parcurs opt ani,la fetele cunoscute si drage pe care le vedeam in fiecare zi si ma intreb!UNDE SUNT?!Incerc sa ma trezesc dintr-un vis urat, sa revin la realitate si nu pot! ma ciupesc si se intampla ..nimicul.Imposibilul,aparent.
Sunt aberatii, nu pot da timpul inapoi oricat de mult as vrea. Nu as putea trai momente pe care pur si simplu le iubesc.Crizele de ras pe care le am la liceu nu mai sunt aceleasi.Sunt inlocuite cu unele false,rareori adevarate.
Si ma intreb "cine sunt eu?"

Cand ajung acasa, sunt din nou eu. Rasuflu usurata si ma intorc in trecut.

Totusi e ceva ce nu inteleg.M-am intors?Eu zic ca inca nu.Sunt tot in generala, sunt tot in copilarie.Iar mie imi place, va rog! va rog sa nu ma treziti!

De ce?

"Cu mult mai cufundat în gînduri
Pe-acelaşi drum el s-a pierdut
N-a mai surîs ca-n alte rînduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?

E poate mîniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?

Şi la fereastra mea, privirea
Azi întristată şi-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...

Că de ce oare-a mai trecut?"

Iulia Hasdeu - De ce?

E bezna..

E bezna in jurul tau si nu simti decat aerul rece care te loveste in fata.Iti place, iti da sentimentul ca plutesti atunci cand inchizi ochii. Si nu ai vrea sa ii deschizi,iti spui ca momentul e unic si ca trebuie sa profiti. Apoi, cand se sfarseste si tu deschizi ochii in sfarsit, e lumina. Vrei s-o atingi..dar nu poti.Te simti tras inapoi si nu stii care e motivul. incerci sa faci orice, orice pentru a vedea lumina,vrei sa tipi si totusi nu poti.. nu mai ai glas. Nu-ti dai seama de ce, iar brusc.. incetezi sa te mai zbati incercand sa scapi de stransoarea care te impiedica. Iti da drumul si poti in sfarsit sa vezi din nou lumina.Dar totusi ti se pare ca ceva nu e in regula si iesi din transa. Nu pentru mult timp pentru ca apoi il vei vedea. E acolo in lumina, iti intinde mana catifelata si moale.Vrei s-o apuci, sa mergi acolo unde era si el, sa-ti asumi,poate, cel mai mare risc.Dar nu poti.Ramai pe loc, te uiti in jurul tau, si iti dai seama ce ai devenit cat el a fost plecat.Nu pentru mult timp, caci, vine langa tine si-ti sopteste "te voi astepta". Ii simti respiratia si mirosul de a lungul gatului tau, totul e asa de familiar din nou! Te simti in siguranta. Inchizi ochii pentru o secunda, ii deschizi.. Si e bezna din nou, el a disparut.Plecase cu siguranta ta si te simteai singura si abandonata din nou. Dar nu era ceva nou pentru tine. Te uiti in jurul tau si..

e bezna..

"I have always imagined that Paradise will be some kind of library."

50 de ani

Te uiti in jos si nu-ti ridici privirea.Stii ce urmeaza sa faci si nu poti impiedica asta.Intri in camera fara suflet, in camera fara viata.Iti ridici privirea si o vezi acolo intinsa pe pat cu zambetul pe buze.Ii spui un "sarut mana" vesel si te priveste cu mandrie. Te asezi langa fotoliul de la capatul patului si o privesti in ochi,in ochii cei tristi si fara viata.Iti dai seama ca ascund multa suferinta,suferinta a celor 30 de ani petrecuti in acelasi pat trantit intre cei 4 pereti albi.Ai fi vrut sa o cunosti pe fetiscana de 18 ani cu parul lung, lung pana la genunchi, cu ochii caprui plini de dorinta de a cunoaste, de a i se deschide portile unei noi lumi.Lumea pe care avea sa o descopere alaturi de el, acum batranul cu barba aspra care inca te mai striga "fetita".Ai fi vrut sa le cunosti pe ele, pe cele 3 surori care faceau totul impreuna, care radeau si erau cele mai frumoase oriunde mergeau.Dar acum te uiti la ea si brusc iti muti privirea in alta parte.Vezi pozele de pe vitrina, te vezi pe tine in bratele lui  ,iar langa tine copilul care a devenit om in toata regula,student la medicina.Si nu-ti vine sa crezi, te intrebi cum naiba a trecut timpul asa de repede!Te intrebi unde au disparut certurile tale copilaresti cu varul tau,mesele in familie in fata oglinzii imense si rasetele ce rasunau in toata casa.Apoi te intorci intre cei 4 pereti si esti doar tu si ea care indruga ceva si tu nu iti dai seama ce.Pentru moment, nu realizezi apoi striga "bicu!" de la "bibelou" pentru ca mereu ai fost frumoasa ca unul, dupa cuvintele ei.

Apoi,vine el care se aseaza pe scaunul din dreapta ta si isi pune mainile pe genunchi, ca Ganditorul.Te uiti si-n ochii lui si vezi acelasi lucru.Nu mai exista fericire pentru ei, dar dorinta le-a fost indeplinita.Juramintele lor au durat si dupa 50 de ani, si inca vor mai tine. Vezi o intreaga poveste in fata ochilor, si nu-ti vine sa crezi. Ai vrea sa le spui sa-ti spuna totul,dar taci,totusi taci si inghiti in sec.

Te ridici, stii ca trebuie sa pleci si sa pornesti la propriul tau drum asa cum au facut si ei odata. O ultima privire inapoi, si ii auzi glasul trist care odata a incantat mii de auzuri:

"Ai grija,Bicu!"

Visul

"Mergea incet.Nu se auzea nimic.Era bezna.
"Cum ar fi daca tu ai fi aici langa mine?",se gandi ea.
"Ma gandesc ca.. am rade pana dimineata, si nici nu ne-am simti obositi.Am vrea s-o luam de la capat, si sa nu ne ridicam niciodata de pe nisipul fierbinte.Ne-am lasa capetele pe el, si ne-am uita unul la altul.Am ramane nemiscati.Doar marea s-ar auzi.Ea ne-ar trezi la viata, altfel am ramane scufundati amandoi in povestea ochilor nostri.Am fredona cele mai frumoase cantece de dragoste, si am privi apusul.Am dansa sub clar de luna, in marea agitata.Apoi..Mi-as da seama ca esti doar un vis, niciodata a deveni realitate.Lasa-ma sa gust din nou din visul asta."

8 luni.Eternitate.

So.. I guess she's gone.

Nu o putea privi in ochi.I-ar fi vazut tristetea, si probabil ca si a ei s-ar fi aratat.iar asta era ultimul lucru pe care il voia. Ele erau mereu fericite.Ele mereu faceau totul impreuna.Pentru opt luni jumate.. Nici una nu va mai face asta. Daca le parea rau?Da.Daca aveau sa-si duca dorul?Cu siguranta.

O lasase in urma.Nu voia se sa intoarca sa-i priveasca chipul.Voia sa ramana in ochii ei vesel,nu trist cu lacrimi in ochi.Nici nu voia sa se gandeasca ca nu va mai avea pe cine sa vada stand in pragul usii pentru atata timp.Cu cine va mai rade atat?Eu stiu raspunsul ei.Cu nimeni.

Mi-e dor de tine.Deja. Promit sa te intampin cu Tedi! Si promit ca o sa indeplinesc lista.

(btw, e 11 decembrie.)

Later edit: Atunci ne era frica.Dar eram impreuna.Acum inca mi-e frica.Dar e cu mine.Si sper sa nu ma lase..

Leapsaaa

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?

"Taunul". Este cartea mea de suflet, am primit-o (oficial)la aniversarea de 14 ani si pana acum nu cred ca am lasat pe nimeni sa se atinga de ea.

2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?

Nu as recomanda cartile cu vampiri, mi se par prostesti,iar fanele la fel.

.

3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?

Orice carte cu vampiri sau prostii de genul asta pentru ca nu am nimic de invata de acolo.

4. Ce carti nu ai citi niciodata si de ce?

Nu cred ca e cazul sa ma repet.

5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?

Cred ca nu as scrie carti politiste.Imi plac, dar nu cred ca asta ar fi stilul pe care as vrea sa ma axez.

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?

Peter Pan

7. Care a fost cartea copilariei tale?

Nu am avut una anume, sau poate ar fi una..Peter Pan.Tin minte ca atunci cand bunicul meu mi-a adus-o,am citit-o intr-o zi, mi se parea extraordinara.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Da, normal.

9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?

"Mandrie si prejudecata"

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?

"Albastru pur"

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

"Lumini pe zapada"

12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?

"Taunul"

13. Numeste o carte plictisitoare.

"11 minute"

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.

"Mansfield Park"

15. Povesteşte cum cumperi o carte.

De obicei, cand vreau sa-mi iau o carte, ma interesez inainte cum este.Daca nu, cand intru intr-o librarie,citesc de pe spatele cartii.Dar nu mi-o cumpar pe loc, decat daca stiu mai multe detalii despre ea.

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?

La orice

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?

Daca mama ar vrea sa-si ia ceva, si nu ar avea bani si pentru carte,probabil ca as renunta in favoarea mamei.

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?

Polirom, apoi Humanitas etc

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte?

Ceva vreme, si culmea! Am spus ca vara asta imi voi mari biblioteca!

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?

Nu mai stiu

21. Care este scriitorul român preferat?

Hm.Am o multime, as trece de la un nivel la altul.Dar,prima scriitoare care mi-a venit in minte a fost Cella Serghi, voi ceda in favoarea ei.

22.Care este scriitorul străin preferat?

Sunt o groaza, incepand de la Jane Austen, continuand cu Tracy Chevalier, terminand cu Oscar Wilde.

23. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?.

Sa REvad: Mandrie si prejudecata-2005

24. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.

In general,cartea bate filmul.Opusul nu mi s-a intamplat sa-l descopar pana acum.

25. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.

Ultima ecranizare a romanului "Portretul lui Dorian Grey". Viziune moderna sau nu asupra cartii, a fost o viziune proasta!

Mai departe cine o vrea.

Dear diary..

...i wish..

*sa o vad pe I. in fiecare zi pana cand va pleca in America.
*sa vad marea,macar pentru o ora.
*sa am o poza cu I. si Y. care sa spuna mai mult decat un simplu "te iubesc" care totusi are atatea semnificatii.
*sa il cunosc pe el, cel care s-a intors "cu toootul dupa mine"!
*sa imi termin cartea.
*sa plec in iasi,si sa uit cine sunt
*sa adorm sub cerul instelat
*sa imi imbogatesc biblioteca
*sa imi iau cd-ul de la one republic
*sa o conving pe mama sa ma dea la lectii de tobe.

Doar pentru vara asta.

Baliverne

Sunt doar niste baliverne, cuvinte fara rost spuse de o adolescenta fara rost.Sunt baliverne pe care nimeni nu le crede, la care nimeni nici nu incearca sa se gandeasca.Sunt baliverne pe care nimeni nu le citeste, nici nu si-ar pierde timpul cu niste prostii scrise de o adolescenta prea visatoare care nu va cobora prea curand cu picioarele pe pamant. Dar de ce imi pierd eu timpul sa va spun voua, putinilor cititori,cine este aceasta fata cu capul in nori?Pentru ca nimeni nu o cunoaste cu adevarat, nimeni nu stie cine se afla in spatele a zecilor de masti pe care le poarta. Pentru ca este o actrita in lumea asta plina de actori, care niciodata nu joaca propriul rol.


-"Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii."-

Film cu noi, film cu aman..trei?!

"Trec eu si peste asta!", isi spuse in gandul ei. Dar nu stia daca era adevarat.Incerca sa treaca peste ceva ce durase mai bine de un an.Privea cu tristete spre acel chip pe care era sigura ca nu-l va mai vedea asa de des, asa cum spera.Asa cum sperau amandoua.In fata ochilor ei derula acum un film, un film facut de ea cu ajutorul ei. Incerca sa nu planga, incerca sa-si controleze sentimentele dar in zadar.Momentele frumoase petrecute impreuna nu aveau sa fie niciodata sterse cu guma, aveau sa ramana totdeauna in inima ei. Acolo unde stia ca se va afla si ea ,desi era sigura ca nu va stii niciodata.
O vedea mergand spre ea,dar dintr-o data se oprise.Nu intelesese de ce, nimic si nimeni din jurul ei nu se mai misca.
"Ce..naiba?",isi spuse.
Apoi il vazu.Se apropie putin, si ingheta si el. Acum intelesese.Erau unii langa altii: el si ea.
Trebuia oare facuta o alegere?Nega complet asta, nu voia, nici macar nu voia sa se gandeasca la asta.
Insa,un lucru stia sigur.Nu era cale de intoarcere, iar ea trebuia sa infrunte ceea ce urma.

Nisip printre degetele mele..

Stia ca nu va dura o eternitate.Stia ca va parasi candva locul in care a copilarit.Dar nu se astepta sa faca asta asa de repede.Voia sa invete sa iubeasca, sa cunoasca omul frumos,sa traiasca fiecare sentiment acolo. Dar nu voia sa creasca.Voia sa opreasca timpul in loc, dar nu putea.Era ca un nisip ce se scurgea prin mainile ei si nu putea sa-l opreasca.Un tipat se auzi puternic,dar nimeni nu intoarse capul sa vada cine fusese faptasul.Oare pentru ca ei,de fapt, nu auzisera?Oare acela fusese interiorul ei luptandu-se cu mania si tristetea pe care o purta?Stia ce era.Nu incercase nici un minut sa nege.Isi arunca privirea ultima data spre acea cladire crem pe care nu o mai putea numi "scoala mea".Acum o numea "o parte din mine".Stia ca nu o va mai putea privi vreodata la fel.Stia ca a fost acolo eleva pentru ultima data, ca nu va mai sta in aceeasi clasa, in aceeasi banca alaturi de aceeasi colegi.Colegii, prietenii, partile din ea timp de opt ani.O dureau despartirile.Trecuse peste o groaza, dar asta era cea mai dureroasa.O ura dar totodata o iubea pentru ce ii facea. O lasa sa traiasca fiecare sentiment posibil.Ii indeplinea dorinta.Dorinta cu care venise acum 8 ani, in uniforma albastra si cu ghiozdanul plin de sperante in spate.
O ajutase.O ajutase sa cunoasca omul frumos si tot ce tinea de el.O ajutase sa gaseasca alinarea in bratele unor persoane de care era sigura ca nu se va desparti niciodata.
"Alexandra!Alexandra!"
Strigatele nu-i mai dadeau pace.Se apropiau, apoi se indepartau ,dar nu plecau.Asa ca, nu avea de ales.Imaginea scolii fu brusc intrerupta si in fata ei era acum prietena ei.
"Mergem?", o intreba ea cu scantei in ochii caprui.
"Voi mergeti, eu am sa raman.",i-a raspuns mutandu-si privirea din nou catre scoala.
Stia ce avea sa faca.Avea sa ramana pentru totdeauna cu ea, purtand-o mereu in suflet.

I wish...

Nutelasnutelasnutelasnutelas!!!!!!!!!!
Stii ce as vrea?Sa nu ma satur niciodata de prezenta ta, de privirea ta pe care mi-o arunci pe ascuns,de zambetul tau.
Spune-mi, spune-mi ce simti si am sa-ti spun si eu.Ti-e frica?Si mie!Gandindu-ma la Y, ti-as spune "hai sa ne fie frica impreuna".Mie nu mi-ar mai fi atunci.As fi cu tine,si toate gandurile mele ar ingheta.Ar ramane doar sentimentele pe care ti le port de 5 luni incoace.Dar tie?Ti-ar mai fi frica?Ti-ar fi frica de mine sau de sentimentele mele?Sau de ale tale?Stii cat as vrea sa-mi raspund singura la intrebarea asta?Cat as vrea sa-ti fie frica de sentimentele tale?Vreau sa-mi spui,spune-mi tot ce ai pe suflet.
Nu te iert.Pentru chestia de azi nu te iert.Ai uitat de mine,iar eu nu pot sa mi te scot din cap.De ce?De ce imi faci asta?Nu te iert.Am sperat sa vii, sa ma vezi pe mine!!! Eu am venit pentru tine, doar pentru tine.Nu mi-a pasat de altii, tu erai scopul meu mai ales pentru ca m-ai intrebat daca vin ca si cum chiar ti-ar fi pasat de mine! Stiu ca nu esti indiferent, stiu asta si stii si tu!
Tot ce sper e ...asta!:

You know you love me!

Al meu pentru totdeauna

Te urasc.Te urasc.Te urasc.Te urasc.
Te urasc pentru ochii aia albastri care ma faceau sa tremur, sa ma scufund in ei ca intr-o mare adanca.Te urasc pentru ca inca mai fac asta.Vrei sa stii ce e amuzant?Ca nu te-am mai vazut de un an,si brusc..sentimentele revin.Inca ma mai gandesc la zilele in care vorbeam tot timpul, cand ma duceai acasa si radeai de fiecare chestie nebuneasca pe care o faceam.Aveai un ras melodios care ma facea sa ma topesc,apoi imi povesteai si tu ceva si radeam tot drumul.Oare cu tine au luat nastere crizele mele de ras?Oare cu tine au luat nastere sperantele mele?Oare cu tine a inceput totul? Raspunde-mi,te rog. Ajuta-ma sa aflu raspunsurile intrebarilor mele, fi acolo cu mine. 
Nu te-ai schimbat, ai ramas acelasi.Nu ne despart decat cativa metrii si poate visele noastre.Poate ca intr-o zi se vor intalni destinele noastre, dar eu cred ca destinul ti-l faci singur.Spune-mi ca gresesc, spune-mi ca mi-ai dus lipsa. Spune-mi ca intr-o zi te voi revedea.

Restul continua tu,eu nu mai am taria necesara...

Va rugam sa nu inchideti programul!

Anul trecut plecau ei,anul asta plecam noi.
Nu stiu unde plecam, dar un lucru stiu sigur.Fiecare pleaca pe drumul lui,fara sa arunce vreo privire inapoi.Nu stiu cat m-am schimbat de a lungul acestor 8 ani petrecuti in acelasi loc cu aceleasi persoane.Mi-e greu,mi-e greu sa ma gandesc la ei ca parte a trecutului meu.

Totul incepe intr-o zi de septembrie cand esti cu mama de mana, cu ghiozdanul in spate si cu multe emotii in spatele zambetului pe care il afisezi.Apoi, cunosti persoanele cu care vei sta 4 ani de zile,cu care ti se vei termina perioada de copilarie.Rasete,plansete,suparari..Tot tacamul de care vei avea parte atatia ani.
Apoi, se termina totul intr-o zi de vara,in iunie..Plansete peste plansete.Dar asa e fiecare sfarsit.Dupa parerea unora e fericit, si a altora e dureros.
Mi-e freu sa cred ca pentru voi,cei cu care mi-am petrecut copilaria, e o usurare sa "scapam" unii de altii.E dureros.Pentru mine asa e.Ma desparte de niste bucati ale sufletului meu,si doare.
Parca am spart o oglinda si nu o mai pot repara niciodata.

Poate m-am schimbat si eu, poate ca ne-am schimbat toti.Poate ca nu mai suntem aceeasi copilandrii care spera sa ramana pentru totdeauna impreuna.
Fizic nu o sa mai fim impreuna asa curand.Dar sufleteste..Eu o sa fiu mereu cu voi,pana si cu cei care m-au enervat toti acesti 8 ani.Sunteti o parte din mine,si la naiba! Nu pot nega asta,oricat as vrea,oricat am spus ca va urasc..

Am cele mai bune prietene, iar pe urmatoarea o descopar abia acum.

You know you love me !

Am descoperit un artist

Mi-e rusine sa spun ca atat de tarziu l-am descoperit pe Mircea Cartarescu.
Ieri am fost la lansarea lui de carte "frumoasele straine" in cadrul "20 de ani Humanitas". Am descoperit cine este autorul genialei poezii (pe care continui s-o recitesc de mai bine de o jumatate de ora) "stelute in genele ei".
Am ajuns acolo cu o ora inainte.Eram fericita ca ma aflam printre atatea carti, printre atatia iubitori de cultura.M-am asezat in primul rand,poate si din dorinta de a vedea chipurile unor oameni care ,din punctul meu de vedere, nu sunt obisnuiti.Apoi,am inceput sa ma intreb unde-i Mircea, si de ce nu mai apare.Dupa..Ei bine, l-am vazut. Un om modest, cu camasa si blugi.Cand a intrat in incapere, a pasit cu pasi timizi, cu un zambet dulce si modest in acelasi timp.Vorbea incet, ca pentru el.Din dorinta de a-l analiza mai bine, m-am dus langa carti unde el dadea un interviu.Nu am putut auzi ce spunea, dar eram sigura ca spusele lui de mai tarziu vor recompensa si ce nu am putut auzi mai devreme. La un moment dat,in fata mea observ trei oameni :Mircea Cartarescu,Gabriel Liiceanu si Ioana Parvulescu.
Nu am cuvinte sa exprim mandria pe care am avut-o, gandindu-ma ca tara asta are atatea genii,artisti in adevaratul sens al cuvantului. I-am ascultat pe toti cu un zambet pe fata, gandurile mele au fost blocate cand au inceput sa vorbeasca,iar la sfarsit, cand domnul Liiceanu a anuntat ca MC era la "dispozitia" noastra pentru autografe, mi-am dorit sa nu se termine.
Dar am plecat fericita, cu gandul ca azi ma voi duce din nou.

"Pentru Alexandra,cu invidia ca va citi cartea asta (eu o stiu prea bine ca s-o mai citesc. Mircea Cartarescu."

O pereche de ochelari noi

Ploua.Uram ploaia in zilele de scoala,in zilele de primavara.Norocul meu a fost ca aveam umbrela la mine.Dar tot nu ma ferea de ploaia asa cum voiam eu. De fapt, eu voiam sa dispara.Si apoi, m-am gandit la martea trecuta, cand am chiulit de la civica.Ei bine, atunci era soare,cald si bine. Stateam pe banca cu I. si D. si ne prosteam ca niste copii mici.
Ieri mi-am pus niste intrebari.Ploaia era de vina.Si I.De ce si I.?Pentru ca mi-a vorbit de un documentar care spunea ca si soarele o sa dispara.
M-am intrebat "de ce nu ne bucuram de soare indeajuns ?" .Pentru mine, ploaia de ieri asa a fost.Parca imi soptea la ureche "am furat soarele".
Cu riscul de a parea ciudata, mi-am pus perechea de ochelari noi la ochi.L-am vazut din nou.Am vazut soarele, am simtit cum ma mangaie , cum imi vorbeste..
Stiti ce mi-a spus? "aici am sa fiu mereu cand ai nevoie de mine".

Perechea mea de ochelari noi...

Respir incet...

Trag aer in piept si merg mai departe.Nu ma uit inapoi.Nu am de ce.Nimic nu ma mai aduce inapoi. Imi indrept privirea catre viitor.Catre drumul pe care am sa-l apuc de acum incolo.
Ce vad? Fericire? Ce simt? Simt colturile gurii ridincandu-se usor.Da, vad fericire.
Soarele-mi zambeste. Imi da incredere,..speranta! Poate speranta pe care nu am reusit niciodata s-o am.

Timpul s-a oprit in loc.Pentru mine.
Ma uit in jurul meu.Nimic nu mai e la fel.Totul e schimbat, nimic nu mai are sens, eu nu-mi mai gasesc locul.

Asa ca merg inainte..Trag aer in piept.Ce-o fi..O fi!


P.S.:Am fost fulg azi.Mai am putin pana am sa ma topesc din nou..