E uimitor cat de important poate fi un semafor. Si cat de util ar fi in fiecare moment din vietile noastre, nu numai pe strada.
Totul ar fi mai usor, nu? Sa stii pe cine sa iubesti, pe cine sa nu , sa faci un lucru cu toata fiinta ta sau poate nu.
Iti mai aduci aminte semaforul de la acea strada cu acele fantani si cu acel apus care parca ne soptea ca odata cu el apunem si noi?Sau poate celalalt semafor care fura sarutari blajine si priviri ascunse.Ai uitat.. Nu-i nimic, nu te invinovatesc.Pentru tine era verde , iar pentru mine rosu , ai traversat spre statie unde o adiere blanda de vant te-a luat. Acum, oriunde ai fi, faci ceea ce-ti place.Imposibilul posibil.Caci asta erai tu pentru mine, erai un portelan din vitrina mamei neatins de nimeni de frica sa nu-l sparga..
Dar ce trist imi pari a fi acum, parca te-ai schimbat.Spune-mi, cine ti-a furat stralucirea ochilor caprui si mici?O vei mai recapata vreodata? Spune-mi ca da, minte-ma, si am sa te cred asa cum am crezut fiecare minciuna de-a ta, fiecare 'te iubesc' si n-o sa-mi para rau.Cum nu mi-a parut nici atunci.Am sa traversez pe rosu si o voi lua la fuga catre tine, pentru a te strange puternic in brate si am sa strig cat ma vor tine plamanii 'mi-a fost dor, dor, dor de tine!'. Ma va auzi toata lumea, poate atunci isi vor da seama cat de mult gresesc si cat de prosti sunt lasand lucrurile magice sa treaca pe langa ei , vreau sa treaca pe rosu sa simta ce am simtit eu caci.. e doar iubire. Si vrei sau nu, la un moment dat tanjesti cel mai mult sa respiri doar asta.
"m-am mutat."
"nu.."
