sentimentul,piatra sau marea.

-ce simti?
-nimic.
-cum nimic? trebuie sa simti ceva.
-chiar nimic.
-spune-mi, mereu te simti asa?
-nu mereu,sau poate ca nu dau atentie acestui ..sentiment.
-deci spui ca ai sentimente.
-arata-mi un om care n-are,care este ca o stana de piatra.Atunci promit c-am s-o arunc intr-o mare adanca unde va fi pierduta precum sufletul sau.Apoi,nu ar mai ramane nimic,nici regret,nici tristete.Nimic.Vrei sa stii de ce?Pentru ca nimanui nu-i pasa de un suflet pierdut,poate abandonat.
-deci tu vrei sa spui ca nu esti pierduta?
-dar eu nu am fost niciodata pierduta.poate mi-a fost doar teama.
-teama de ce?
-de lume.e rea.nimeni nu mai iubeste acum. toti sunt niste pietre aruncate in mare.

Tu unde fugi?

Timpul deja nu-ti mai surade.
Ploaia se apropie,nu e departe.
Norii negri anunta un potop pe cale sa vina.
Si incerci sa te feresti,sa te ascunzi,sa nu te gaseasca!Dar nu ai scapare,pana si tu stii asta.Si totusi te minti si iti spui 'nu,eu sunt mai puternic!' si continui sa fugi. Incotro?Oare stii pe ce drum s-o iei?Te opresti. "Cine sunt eu?",te intrebi.
Astepti un raspuns. Nu e nimeni in jurul tau,esti singur.
Vezi tu, asa a fost sa fie. Toti au plecat,te-au lasat in urma.
..Ploaia incepe.Incotro fugi acum?