Ploaia si focul

Ne-am ratacit printre promisiuni spuse la semafor cand te opreai sa imi saruti fruntea.
Ne-am pierdut printre zecile de pietoni care treceau ca valurile printre noi.
Si am incercat sa ne regasim printre cuvintele dulci pe care incercam sa ni le spunem,dar asta nu s-a intamplat niciodata.
M-ai lasat sa alunec pe derdelusul tristetii si nu ai fost jos sa ma prinzi.M-ai lasat sa cad,si cad,cad..

Aud notele de dragoste pe care obisnuiai sa mi le canti in diminetile tarzii. Dar apoi au fost inlocuite cu sunetul pasilor tai grei pe parchetul subred.

Marea te striga,ma intreaba unde ai plecat.Si ma cearta,isi arunca valurile spumoase asupra-mi, iar nisipul ma arde.

Imi las cana cu ceai pe noptiera unde obisnuiai sa-ti pui cartea langa a mea si dorm pe partea ta de pat.Perna inca mai miroase a tine,a nopti pierdute soptindu-mi sperante.

Luna nu mai straluceste,e intuneric bezna si veioza nu mai merge.Au murit toate,mi-ai luat tot ce aveam mai de pret.Mi-ai furat cuvintele,notele de dragoste,sperantele si marea.
Mi-ai lasat singuratatea si frunzele melancolice care se strecoara prin fereastra din camera noastra.
Ploaia incepe,si eu incerc sa-i dau foc.Sa vezi fumul care se ridica in aer,sa ma auzi cum te strig in fiecare seara si te rog..te rog sa te intorci sa ma opresti din cadere..

T.

Comoara

Te grabesti. Dar nu e o graba ca oricare alta. Nu ai intarziat la ora de germana,la intalnirea cu cea mai buna prietena sau la intalnirea cu tipul de care iti place,dar negi asta incontinuu.
E o graba placuta. Si te mira lucrul asta,e prima data cand gusti sentimentul asta. Ce e culmea e ca iti place. Ca e dulce si placut.
Parca dansezi.Parca dansezi si canti de fericire. Si te intrebi cum de ai starea asta tocmai acum,cand pana atunci purtasesi in minte ganduri care nu-ti mai dadeau pace,si in suflet sentimente pe care cu greu le-ai suportat .
Dar acum totul pare usor..simplu.Ca si cand ai lua totul in joaca si lumea ar fi scena,iar tu esti omul care incarca multimea cu sentimente de tot felul! Si razi. Daa.. Ce zambet frumos si inocent ai.. Ti-era dor si tie sa-l simti din nou alaturi de tine. Ai vrea sa-l intrebi,sa-l certi. Sa stii unde a fost pana acum.De ce s-a lasat luat de el. Dar preferi sa ii urezi 'bun venit acasa!' si sa il duci pe cele mai mari culmi! Stii ca te va urma,ai incredere ca acum nu o sa te mai paraseasca niciodata.
Deschizi usa,urci scarile pana la etajul doi.In timp ce apesi pe soneria veche,te intrebi ce comoara iti va arata de data asta.
Pasii lui grei se aud.Stii ca urmeaza sa-ti deschida usa.Te saluta ca de obicei,iti spune 'fetita' pentru ca in ochii lui batrani nu ai incetat niciodata sa nu mai fii una. Dar nu te-a deranjat niciodata, ba mai mult, adorai sa te strige 'fetita'. Cand erai mica te intrebai daca nu cumva a uitat cum te cheama.Acum razi de lucrul asta pt ca stii ca era cel mai frumos cuvant de alint pe care l-ai auzit vreodata.
Ea e tot acolo.Dupa 30 de ani, sta in acelasi loc,cu aceeasi privire pierduta.Si te intrebi ca de fiecare data cand o vezi la ce se gandeste.Sau ce vede.Ai vrea sa stii,dar nu vei afla niciodata. Sau pur si simplu iti va arunca acelasi raspuns ca intotdeauna.Va muri.Te enerveaza! Te enerveaza al dracului de rau ca e atat de impacata cu gandul asta,ca a fost impacata cu el de cand si-a spus ca nu mai are pt ce lupta. Si vrei sa lupte, desi acum e prea tarziu pt asta.Dar in timpul ramas vrei sa lupte pt tine,pt ca stii ca daca nu ea ti-ar spune 'mama,ai grija,uita-te si tu cate nenorociri se intampla,sa ai grija mereu!!" nu ti-ar mai spune nimeni..asa cum spune ea. Dar taci si ii uzi florile asa cum te roaga desi stie ca nu-ti plac.Dar acum vrei sa le uzi,si regreti momentele in care i-ai spus ca nu vrei.
Te asezi in fotoliul cel mare si moale.Mereu ti-a placut sa stai acolo si sa vorbesti cu ea de tot felul de aiureli.Dar erau discutii speciale pentru tine, nu banale asa cum ar putea parea la prima vedere.Ai fi vrut sa-i povestesti de prima ta iubire adevarata,dar ai stii ca nu ar intelege.Si nu iti pare rau,in mintea ta i-ai povestit de fiecare baiat care te-a dat peste cap la vremea lui,sau despre fiecare sentiment de care ai avut parte pana atunci.Probabil ti-ar fi dat un sfat si ti-ar fi povestit la randul ei de fiecare tip care a strigat-o la poarta.Dar nu era deloc asa. Nu au fost mai multi,poate nici nu ar fi vrut. A fost doar unul.Unul bun,atunci,cred eu,viciul ei.Erau doar ei doi si restul lumii. Comoara lor cea mai pretioasa. Iubirea. Ai fi vrut sa te lase sa vezi cum e,cat de tare straluceste. Dar nu ai voie,nu acum. Stii ca la momentul potrivit vei deschide acelasi cufar cu cea mai mare comoara care a existat vreodata.Si atunci,vei stii ca esti cel mai bogat om din lume.