Ne-am ratacit printre promisiuni spuse la semafor cand te opreai sa imi saruti fruntea.
Ne-am pierdut printre zecile de pietoni care treceau ca valurile printre noi.
Si am incercat sa ne regasim printre cuvintele dulci pe care incercam sa ni le spunem,dar asta nu s-a intamplat niciodata.
M-ai lasat sa alunec pe derdelusul tristetii si nu ai fost jos sa ma prinzi.M-ai lasat sa cad,si cad,cad..
Aud notele de dragoste pe care obisnuiai sa mi le canti in diminetile tarzii. Dar apoi au fost inlocuite cu sunetul pasilor tai grei pe parchetul subred.
Marea te striga,ma intreaba unde ai plecat.Si ma cearta,isi arunca valurile spumoase asupra-mi, iar nisipul ma arde.
Imi las cana cu ceai pe noptiera unde obisnuiai sa-ti pui cartea langa a mea si dorm pe partea ta de pat.Perna inca mai miroase a tine,a nopti pierdute soptindu-mi sperante.
Luna nu mai straluceste,e intuneric bezna si veioza nu mai merge.Au murit toate,mi-ai luat tot ce aveam mai de pret.Mi-ai furat cuvintele,notele de dragoste,sperantele si marea.
Mi-ai lasat singuratatea si frunzele melancolice care se strecoara prin fereastra din camera noastra.
Ploaia incepe,si eu incerc sa-i dau foc.Sa vezi fumul care se ridica in aer,sa ma auzi cum te strig in fiecare seara si te rog..te rog sa te intorci sa ma opresti din cadere..
T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu