E 11 si e tarziu.Mi-e somn si parca nu sunt gata.Mai am nevoie de timp pana cand o sa ma eliberez cu totul.
De tine,de noi,de tot.Vreau sa se transforme totul intr-o piatra,ca apoi s-o arunc intr-un ocean adanc si sa ramana acolo pentru totdeauna.Sa n-o mai gaseasca nimeni,nici macar noi,ca numai oceanul sa stie unde a ascuns-o.
Nu stiu,iti jur ca nu stiu daca sunt lacrimi de fericire sau tristete stiind ca nu ai uitat,ca poate poate nu ti-ai adus aminte din cauza facebook-ului ci ai stiut.Ca azi,azi nu e ca ieri sau maine.Ca azi,ma astept sa-mi adresezi tu primul un cuvant asa cum nu ai mai facut de cateva luni incoace.
Azi a lipsit ceva.Am avut alaturi de mine 14 chipuri dragi,suflete ale mele,dar parca nu era formatia completa.
Tu esti piesa de puzzle care lipseste.
Si nu te mai gasesc..de atata vreme.
Ajuta-ma.
