Va rugam sa nu inchideti programul!

Anul trecut plecau ei,anul asta plecam noi.
Nu stiu unde plecam, dar un lucru stiu sigur.Fiecare pleaca pe drumul lui,fara sa arunce vreo privire inapoi.Nu stiu cat m-am schimbat de a lungul acestor 8 ani petrecuti in acelasi loc cu aceleasi persoane.Mi-e greu,mi-e greu sa ma gandesc la ei ca parte a trecutului meu.

Totul incepe intr-o zi de septembrie cand esti cu mama de mana, cu ghiozdanul in spate si cu multe emotii in spatele zambetului pe care il afisezi.Apoi, cunosti persoanele cu care vei sta 4 ani de zile,cu care ti se vei termina perioada de copilarie.Rasete,plansete,suparari..Tot tacamul de care vei avea parte atatia ani.
Apoi, se termina totul intr-o zi de vara,in iunie..Plansete peste plansete.Dar asa e fiecare sfarsit.Dupa parerea unora e fericit, si a altora e dureros.
Mi-e freu sa cred ca pentru voi,cei cu care mi-am petrecut copilaria, e o usurare sa "scapam" unii de altii.E dureros.Pentru mine asa e.Ma desparte de niste bucati ale sufletului meu,si doare.
Parca am spart o oglinda si nu o mai pot repara niciodata.

Poate m-am schimbat si eu, poate ca ne-am schimbat toti.Poate ca nu mai suntem aceeasi copilandrii care spera sa ramana pentru totdeauna impreuna.
Fizic nu o sa mai fim impreuna asa curand.Dar sufleteste..Eu o sa fiu mereu cu voi,pana si cu cei care m-au enervat toti acesti 8 ani.Sunteti o parte din mine,si la naiba! Nu pot nega asta,oricat as vrea,oricat am spus ca va urasc..

Am cele mai bune prietene, iar pe urmatoarea o descopar abia acum.

You know you love me !

Am descoperit un artist

Mi-e rusine sa spun ca atat de tarziu l-am descoperit pe Mircea Cartarescu.
Ieri am fost la lansarea lui de carte "frumoasele straine" in cadrul "20 de ani Humanitas". Am descoperit cine este autorul genialei poezii (pe care continui s-o recitesc de mai bine de o jumatate de ora) "stelute in genele ei".
Am ajuns acolo cu o ora inainte.Eram fericita ca ma aflam printre atatea carti, printre atatia iubitori de cultura.M-am asezat in primul rand,poate si din dorinta de a vedea chipurile unor oameni care ,din punctul meu de vedere, nu sunt obisnuiti.Apoi,am inceput sa ma intreb unde-i Mircea, si de ce nu mai apare.Dupa..Ei bine, l-am vazut. Un om modest, cu camasa si blugi.Cand a intrat in incapere, a pasit cu pasi timizi, cu un zambet dulce si modest in acelasi timp.Vorbea incet, ca pentru el.Din dorinta de a-l analiza mai bine, m-am dus langa carti unde el dadea un interviu.Nu am putut auzi ce spunea, dar eram sigura ca spusele lui de mai tarziu vor recompensa si ce nu am putut auzi mai devreme. La un moment dat,in fata mea observ trei oameni :Mircea Cartarescu,Gabriel Liiceanu si Ioana Parvulescu.
Nu am cuvinte sa exprim mandria pe care am avut-o, gandindu-ma ca tara asta are atatea genii,artisti in adevaratul sens al cuvantului. I-am ascultat pe toti cu un zambet pe fata, gandurile mele au fost blocate cand au inceput sa vorbeasca,iar la sfarsit, cand domnul Liiceanu a anuntat ca MC era la "dispozitia" noastra pentru autografe, mi-am dorit sa nu se termine.
Dar am plecat fericita, cu gandul ca azi ma voi duce din nou.

"Pentru Alexandra,cu invidia ca va citi cartea asta (eu o stiu prea bine ca s-o mai citesc. Mircea Cartarescu."