Vulcani

Se simtea ca intr-o cusca cu lei acum ca el nu mai era acolo s-o salveze.Voia sa se ascunda de ochii care erau tot timpul atintiti asupra ei.Increderea ei disparuse odata cu el.

Dar,de fapt, unde era el? Era in umbra acum.Nu mai aparea nici macar atunci cand ea avea nevoie de prezenta lui,gandurile lui, stransoare mainii, de privirea lui..

"Am nevoie de tine..",sopti ea.

Timpul se opri.Nimeni nu mai misca acum.Tinea in mana o poza a lui.Avea un tricou verde pe care scria "Sky". Iubea cerul.Era infinit.Precum ei doi.Isi indrepta privirea catre el,catre cer, si isi puse o dorinta.Ofta.

"What I am to you is not real.",spuse oftand din nou.Niste pasi se auzira.Nu intoarse capul sa vada de unde venea zgomotul.Apoi,o voce ii spuse:

"What you are to me is all i need".Se apropie de ea, isi lasa capul pe umarul ei incerca sa-i atinga mana trecandu-si degetele usor peste palma ei.Se topea.Voia ca timpul sa se apreasca inca o data, sa ramana asa pentru totdeauna.Era fericita.Era cu el si nimeni nu mai era in jurul lor.Erau in lumea pe care si-au cladit-o singuri si nimeni nu a putut patrunde in ea.

Isi ridica capul, se uita in ochii ei si incerca sa-i atinga buzele.

Nu voia.Se mira.Niciodata nu il respinse, insa acum ceva se intampla si nu stia ce.

"Vei pleca din nou.Ma vei lasa singura si nu te vei mai intoarce",spuse cu lacrimi in ochi.

Ii lua mana,i-o saruta si incepu sa-i cante la ureche:

"Don't throw yourself like that
In front of me
I kissed your mouth, your back
Is that all you need?
Don't drag my love around
Volcanoes melt me down..."

Ramasesera asa.Erau tabloul perfect.

Doi vulcani care incetasera sa erupa.