Marea..

Ma simteam confuza..Vroiam sa scap din Bucurestiul de toate zilele.. vroiam sa plec.. la mare.
Vroiam sa ma desprind de lumea ce ma inconjura, vroiam sa simt mirosul marii..
Luasem trenul pana la Mamaia.Speram sa ajung acolo cat mai repede.Nu aveam prea multa rabdare..De mica nu eram prea rabdatoare.. chiar daca atunci cand era nevoie imi spuneam in gand :" cu rabdarea treci si marea..".. Ah! Atunci eram si mai nerabdatoare..

Era ora 12. eram in gara la Mamaia. Abia asteptam sa vad marea..Eram emotionata.Ca in prima zi de scoala..
Oamenii erau la fel cum ii lasasem, ultima data cand venisem aici. Calmi, cu simtul umorului, primitori.
Dupa o jumatate de ora de mers, simteam deja briza marii, soarele imi lumina chipul.
Apa marii imi atingea delicat picioarele.. Era rece.Avea un albastru imaculat.
Ma gandeam cum ar fi fost daca l`as fi intalnit aici..Si acel albastru era din nou in fata ochilor mei..

"Aud vibrand vocea ta in toate colturile lumii.."

[4]