Soarele imi zambeste.Ii zambesc si eu.


Inchid ochii, ma asez pe pat si incep sa ma gandesc cum am ar fi fost daca nu as fi fost atat de timida, atat de copilaroasa.


Ii dau dreptate prietenei mele, cand mi`a zis ca o sa ma gandesc cu un dor nemarginit cum ar fi fost daca...

Acum,nici nu stiu ce simt.Vreau sa ma descarc intr`un mod, sa nu ma mai gandesc la el, la marea de iluzii pe care le aveam.
Deschid ochii, ma trezesc la realitate, si imi dau seama ca norii au acaparat cerul.Soarele nu mai este.A disparut, cufundat in marea de nori gri.
Ma intreb daca asa e si in viata. Atunci cand esti cu adevarat fericit, si ziua ta e perfecta, sa vina un nor negru care sa`ti strice toata bucuria, si pe loc sa ai o stare nostalgica.
Si`mi dau seama ca da, asa e. In viata multe se intampla, chiar si cele mai dureroase lucruri.
Vrem sa le oprim, dar nu putem, oricat de puternici am fi..sau oricat de puternici ne credem a fi.
Si din nou incepem sa ne facem iluzii, si sa visam la o zi mai buna, la o viata mai buna unii dintre noi,
dar pana la urma, daca nu se intampla asa cum vrem, speram noi ne intristam.